Cheile Vălişoarei

Cheile Vălişoarei – rezervaţie naturală, protejată, de interes naţional, în depresiunea Rîmetea (altitudine maximă 779 metri, minimă 425 metri), în comuna Livezile;

sunt străbătute de drumul județean (107) ce unește Valea Mureșului (Aiud) de cea a Arieșului (Buru) și se află la o distanță de cca 15 km de Aiud, 15 km de Buru, 35 km de Turda și 65 km de Cluj-Napoca. În dreapta cheilor, urcând din spre Aiud, se află stânca numită Cetate, unde în secolul al XIII-lea documentele atestă existența cetății Zedecheu, neidentificată în teren. Zonă preferată pentru zborul cu parapanta.

Rimetea – Piatra Secuiului

Rimetea – Piatra Secuiului – masiv calcaros care “domină” localitatea Rimetea,

golaș și alungit, împărțit în două părți de o „râpă” (ceea ce face ca, din mai până în septembrie, soarele să răsară de două ori pentru acei oameni care trăiesc în partea de nord a localității). Partea nordică a masivului, mai scundă, poartă și numele de „Colții Trascăului” și adăpostește ruinele unei fortărețe medievale. Relieful de tip carstic al masivului este caracterizat de o prezență intensivă a liniilor de fisurare și de existența a peste 15 peșteri de mici dimensiuni (doar trei dintre ele având peste 15 metri lungime) situate în partea superioară a abruptului.

Potrivit unei legende locale, denumirea de “Piatra Secuiului” provine de la faptul că, în secolul al XIII-lea, secuii din sat s-au refugiat pe muntele din apropiere pentru a scăpa de asediul tătarilor.

Rimetea se află la 24 km de Aiud, la 7 km de Buru, la 25 km de Cheile Turzii și la 28 km de Turda. Localitatea este conectată la rețeaua de drumuri naționale prin drumul judetean DJ107M, care începe la nord din drumul național DN75 (la limita de sud a judeţului Cluj) și care debușează la sud în DN1 (E81) pe teritoriul municipiului Aiud. Drumul județean DJ107M traversează ambele localități ale comunei (Rimetea și Colţeşti), de-a lungul lui situându-se aproape toate obiectivele cu potențial turistic din zonă.

Poiana Narciselor – Negrileasa

Poiana Narciselor – Negrileasa – a fost declarată din anul 1995 arie protejată; se află în Munţii Metaliferi, la est de Vârful Vâlcoi (1.348 m), între Valea Negrilesei şi Valea Grozei. Poienile cu narcise ocupă culmea şi versantul nord-vestic al Dealului Buciumanilor, la altitudini cuprinse între 1.150 şi 1.250 metri. După o mică întrerupere, ele se continuă pe versantul sud-estic al muntelui Vâlcoi. Rezervaţia are o suprafaţă de aproximativ 45 de hectare. Se ajunge în poiană din DN 74 Alba Iulia – Abrud, pe DJ 107, modernizat, care duce la Bucium. De aici se urmează drumul comunal spre satul Valea Negrilesei, din care se desprinde un drum forestier până la limita rezervaţiei. Se mai poate ajunge urmărind DN 74 Alba Iulia – Abrud până în satul Feneş apoi pe Valea Feneşului se trece după 10 km prin Rezervaţia “Cheile Feneşului” iar după încă 15 km, pe un drum forestier se ajunge la “Poiana Narciselor“.

Legenda: Se spune că, în vremuri îndepărtate, o pasăre măiastră care zbura din depărtări, doar o dată în an, în acești munți, pentru a vesti sărbătorile de cântec și joc ale anului, s-a oprit în Poiana Negrilesei, așa pe când se îngâna ziua cu noaptea, pentru a se odihni după atâta drum. Era vremea când ciobani din zonă pregăteau cina în jurul focului de cetină, iar unul dintre ei, mai bătrân, văzu pasărea și, prin sunet de tulnic, își chemă camarazii ca să o prindă, pentru a-și împodobi pălăriile cu penele ei. Pasărea măiastră, frântă de osteneală, așteptă ca păstorii să se aproprie și le rosti cu grai omenesc și înțelept:

„Știu că vreți să-mi luați viața, pentru penele mele, cu care să vă împodobiți pălăriile, dar de mi-ți cruța, voi umple aceste poieni cu aceste pene și an de an ele vor răsări mai frumoase și mai multe pentru voi, astfel încât copiii, nepoții și strănepoții voștri vor avea, cât vor fi acești munți, podoaba penelor mele”.

La aceste vorbe minunate, ciobanii au lăsat pasărea în viață. Și-a luat zborul și nu s-a mai oprit decât pe Muntele Găina, dar nu a uitat să își scuture penele fermecate, astfel încât de atunci și până acum, în aceste poieni din Negrileasa, cresc an de an, ca să vestească venirea verii, frumoasele narcise, dezmierdând cu frumusețea și mirosul lor pe toți trecătorii și mai ales pe cei care vin la Sărbătoarea Narciselor din luna mai.

Cetatea Alba Carolina

Cetatea Alba Carolina – turiştii şi albaiulienii spun că este imposibil de descris în cuvinte puţine, dar că trebuie văzută măcar o dată în viaţă; în urma unor lucrări de reabilitare şi modernizare, a căpătat o nouă imagine şi este pe locul doi la destinaţii recomandate de turişti în România, pe TripAdvisor; este o fortăreaţă cu bastioane de tip Vauban construită la începutul secolului al XVIII-lea în orașul medieval Alba Iulia pe Dealul Citadelei, având rol de fortificaţie strategică de apărare a Imperiului Habsburgic împotriva Imperiului Otoman. Anterior epocii în care a fost construită, în același loc s-au mai aflat alte 2 fortificații precedente]: Castrul Roman al Legiunii a XIII-a Gemina (106 e.n.) și Cetatea Medievală Bălgrad (secolele XVI-XVII). Are şapte porţi impresionante, multe obiective turistice şi istorice, printre care Sala Unirii, Obeliscul, Celula lui Horea, cea mai veche şi cea mai lungă catedrală romano-catolică din Transilvania, catedrala ortodoxă unde au fost încoronaţi Regii României, Biblioteca Batthyaneum unde se află o parte din Codex Aureus şi exemplele pot continua. La orice pas, Cetatea este animată, iar pe timpul verii sunt organizate evenimente – paradă cu soldaţi austrieci, spectacole cu lupte daco-romane, în fiecare weekend, dar şi altele, programate, cum sunt concerte, muzică, teatru, film, demonstraţii cu torţe şi altele.

Salina Turda

Salina Turda – numit şi “paradisul de sub pământ”, este o locaţie ce atrage din ce în ce mai mulţi turişti, după ce a fost modernizată; se află în apropierea localităţii Turda (Cluj), a fost reamenajată şi reintrodusa în circuitul turistic, în anul 2010; este un ansamblu de mine de sare şi un important centru de tratament si recuperare, datorat aerului sărat din interior. De asemenea, în zilele toride de vară salina poate reprezenta un plăcut loc de refugiu, datorita temperaturilor scăzute, dar constante, de 10-12 grade Celsius.

În Mina Rudolf exista o roată uriaşă, cu 6 gondole, de unde cei dornici pot admira peisajul panoramic, accesibil ş din liftul cu care se pot cobori cele 13 etaje sub pământ. Există şi piste de minigolf, mese de biliard, teren sintetic de fotbal/volei/handbal/mese de ping-pong, loc de joaca pentru copii cu tobogane, bowling şi un amfiteatru cu 200 locuri.

Cheile Turzii

Cheile Turzii – arie protejată; la 6 kilometri de Turda; su o lungime de 1.300 m și o înălțime a pereților de până la 200 m; ocupă o suprafață de 324 ha și s-au format prin erodarea rocii de calcar jurasic de către râul Hășdate; oferă un peisaj de o rară sălbăticie: stânci înalte și abrupte, creste ascuțite, turnuri de piatră, vâlcele pietroase, grohotișuri, arcade etc.

Peste apa văii Hăşdate există 4 punți. În punctul “Piatra Tăiată” (monument istoric situat în apropiere de “Izvorul Romanilor”) se afla în perioada romană principala carieră a orașului și a castrului roman Potaissa.

Aici sunt peste 1.000 de specii de plante, animale, fluturi unele reprezentând elemente rare ca usturoiul sălbatic, acvila de stâncă, șogârțul de baltă, tisa, scorușul, garofița albă, fluturașul de stâncă. Sunt prezente 67 de specii de păsări, pești, batracieni, vulpea, nevăstuica, jderul de piatră, mistreți, iepuri, căprioare, șerpi etc.

Se cunosc în Cheile Turzii aproximativ 50-60 de peșteri, arcade (resturile peșterilor prăbușite) sau firide , in general au dimensiuni mici (8 depășesc 20 m lungime, cea mai mare atingând 123 m).

Peștera “Cetățeaua Mare” („Peștera lui Balica“) se află lângă podul nr.4, pe partea dreapta a văii Hăşdate. Aici s-a adăpostit o perioadă haiducul Nichita Balica din Petreştii de Jos, care a participat la revolta antiaustriacă a Curuţilor.